Toate bune

Am chef sa scriu dar nu stiu ce. Nu mai vreau sa ma plictisesc cu povesti nemuritoare ori alte tampenii scoase din capu’ asta mare (si prost!). Adica da! Vreau lucruri concrete, palpabile sau cum vreti a le zice. Nu mai vreau sa ma gandesc la ce va fi maine, daca Revelionul urmator vom mai fi impreuna sau ce faci tu acolo. Vreau sa ma gandesc la mine si la azi. Nu la ieri si nu la maine. Ca nici ieri, nici maine nu se gandesc la mine. Ca nu depind de mine si nici eu de ele…Sau? Oricum, am pus piciorul in prag si-am zis : “Sunt pentru mine si atat. Nu mai sunt pentru tine, nici pentru el, nici pentru nimeni!” Suna egoist? Poate. Asa, si? Asa-s eu ori asa o sa fiu eu. O egoista. Doar sunt scorpion, ce naiba?!

In alta ordine de idei, s-a terminat…din nou. Inca mi-e dor de ochii albastrii-verzui dar pana vineri imi va trece Motivul de bucurie e ca a tinut mai mult ca altadata. Aha! ) Lasand asta deoparte, a plecat si Alina .  Si ce greu mi-a fost intr-o seara cand aveam chef, nevoie mare, de discutat si am realizat ca n-o pot suna…naspa! Oricum pana in mai nu mai e mult. Si ca tot veni vorba de ea, e o chestie tare ciudata, nu ea, ci prietenia, stransa, legata vara trecuta. Adica na, avand in vedere ca ne-am petrecut jumatate din copilarie si aproape toata adolescenta certandu-ne mai mult sau mai putin… Dar mai bine ca a fost asta ca acum e foarte bine. Multumesc! Si stiu ca va rade cand va citi, dar oricum e o hoata si-n sinea ei se va simti bine )

Cu scoala e bine, am inceput sesiunea ca orice om normal la o scoala anormala, zic. Doamne ajuta sa trecem cu totii peste! Adica de trecut vom trece, dar sa trecem fara sa fim nevoiti sa ne revedem in toamna.

Cam atat pe plan local, pe alte meleaguri nu stiu ce se intampla si deocamdata nici nu ma intereseaza. Ca vorba aia, de ce m-ar interesa?!

Imbratisari si strangeri de mana.