S-au intamplat destul de multe in perioada asta si totodata nu s-a intamplat nimic… S-a schimbat! M-am schimbat! As fi vrut sa ne schimbam! But it’s ok babe! Au fost ceva probleme de sanatatae, dar toate trecE… In schimb, mi se pare ca sunt mai relaxata…sau sa citez pe cineva :”Esti nebuna!!! Nu vezi ce grea e viata asta?!” Pai daca stau sa pun iarasi tot la suflet, mai bine mor decat sa traiesc o viata plina numai de greutati…Sau? Oricum am invatat sa vad mai mult partea plina a paharului pentru ca la urma urmei ea  e cea care conteaza. Nu ma mai gandesc ce-ar fi fost daca…sau daca nu faceam aia acum era altfel…C’est la vie! Aia am stiut atunci sa fac si aia am facut! Timpul nu mi-l da nimeni inapoi. Nici lacrimile, nici bucuriile, nici hohotele de ras, nici gesturile necugetate ori mult prea cugetate. Din greseli am invatat! Si am facut-o destul de bine, zic.

Am intarit unele prietenii, iar la altele am renuntat usor, usor pentru ca nu-si mai aveau rostul. Oamenii se schimba..unii dupa bataia vantului. Urat! Am trecut peste cuvinte si gesturi ce au durut enorm mai ales ca veneau din partea unor oameni pe care-i iubesc, deci nu am mai tinut la orgoliu, ci la sentimente ce s-au cladit de-a lungul timpului. Imi place cum sunt acum, chiar daca cateodata mai dau chix. Perfectiunea nu exista, dar imi place sa cred ca fac eforturile necesare sa ajung cat se poate de sus. Pentru mine, pentru suflet, mai ales!

Imi place de mine asa cum sunt acum! Dar calea-i lunga…

“Orice drum incepe cu un pas!” si primul pas tocmai l-am facut!

See u soon, guys!

Hugs! xoxo

De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.

Dar încă de te-aşteaptă-n prag
În umbră de unghere,
De se-ntâlneşte drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar şi ceruri şi pământ
Şi pieptul tău se bate,
Şi totu-atârnă de-un cuvânt
Şoptit pe jumătate.

Te urmăreşte săptămâni
Un pas făcut alene,
O dulce strângere de mâini,
Un tremurat de gene.

Te urmăresc luminători
Ca soarele şi luna,
Şi peste zi de-atâtea ori
Şi noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viaţa ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor dïn apă.

Frumos, imi place! Tare!

Gata, va las! Ma duc la vin fiert! Ma duc pe jos, sper sa nu ma intorc pe sus! )

In alta ordine de idei, s-a terminat…din nou. Inca mi-e dor de ochii albastrii-verzui dar pana vineri imi va trece Motivul de bucurie e ca a tinut mai mult ca altadata. Aha! ) Lasand asta deoparte, a plecat si Alina .  Si ce greu mi-a fost intr-o seara cand aveam chef, nevoie mare, de discutat si am realizat ca n-o pot suna…naspa! Oricum pana in mai nu mai e mult. Si ca tot veni vorba de ea, e o chestie tare ciudata, nu ea, ci prietenia, stransa, legata vara trecuta. Adica na, avand in vedere ca ne-am petrecut jumatate din copilarie si aproape toata adolescenta certandu-ne mai mult sau mai putin… Dar mai bine ca a fost asta ca acum e foarte bine. Multumesc! Si stiu ca va rade cand va citi, dar oricum e o hoata si-n sinea ei se va simti bine )

Cu scoala e bine, am inceput sesiunea ca orice om normal la o scoala anormala, zic. Doamne ajuta sa trecem cu totii peste! Adica de trecut vom trece, dar sa trecem fara sa fim nevoiti sa ne revedem in toamna.

Cam atat pe plan local, pe alte meleaguri nu stiu ce se intampla si deocamdata nici nu ma intereseaza. Ca vorba aia, de ce m-ar interesa?!

Imbratisari si strangeri de mana.

Visam…

Tinem pumnii stransi pentru fagaraseanul nostru.

Sunt fericita, cred, zic, in sfarsit.

Multumesc!

Acum sunt acasa, imediat  “ma bag” la un film si apoi fug la o cioco calda cu ai mei, si nu numai

Am o stare de nestare. Sper sa-mi treaca.

Ciao, te pup, te sun eu! )

Daca ma apuca nebunia, dau de veste.